Deziluzia Iluziei sau....A fost odata ca-n povești !....

              Astăzi am dorit să revăd un filmuleţ mai vechi, numit, THE DISILLUSION OF ILLUSION,( Deziluzia  Iluziei ), un film cu o foarte mare încărcătură emoţională, înlăuntrul căruia se regăsesc în imagini statice, o multitudine de aspecte negative, privind ororile, viaţa mizeră şi disperarea multor locuitori din mai multe zone ale planetei numite, TERRA !
           Asta a fost aşa, ca un moment de relaxare benefică, şi documentare, însă după deziluzia extraordinară,  de care am avut parte în cursul după amiezii, şi care sincer sa fiu, încă îi mai simt fiorii reci şi la această oră târzie din noapte, am fost nevoit să anulez subiectul pentru care făcusem documentarea din cursul zilei !  Initial, aveam DEJA pregatit un Post cu prezentarea unei altfel de  faţete a DEZILUZIEI, şi anume DEZILUZIA la nivel Mondial !         
        Acum exact 1 luna si 2 zile, aveam parte de un inceput de iluzie cu totul deosebit din viaţa mea.
        Am avut şansa să cunosc o persoană cu totul deosebită, care a reuşit în scurt timp să mă convingă să trec de la REAL la ILUZORIU, de la o stare de moleşeală sufletească la o reîntinerire regenerativă.
        In primă fază am crezut că este un joc nevinovat, o glumă proastă a sorţii, care prin invârteşuguri ale Zânelor nopţii, eram pus la încercare spre a mi se lua minţile. Şi întradevăr aşa se şi întâmplase, uitasem anii pe care cu voia lui Dumnezeu am reuşit să-i implinesc cu puţin timp înainte, mintea a început să zburde ca nişte fluturi nevinovaţi, pe un câmp plin de flori frumos şi divers colorate care emanau mirezme îmbătătoare.
        Cine să poată renunţa la întâlnirea cu un astfel de ambient desăvârşit, peste care trona o zână coborâtă din înaltul cerului, şoptindu-mi la ureche cu o voce lină, caldă şi suavă ,, VINO CU MINE
, VINO ÎN LUMEA MEA DE VIS ,,. Am încercat de căteva ori să renunţ, să îmi spun că nu există in realitate aşa ceva, că totuşi poate că încă este noapte , şi datorită stressului cotidian şi al oboselii, încă dorm şi ,, doar.... visez frumos ,,.
        Dar totuşi nu visam, mă aflam la birou, in faţă aveam monitorul care era la fel de real ca şi mine, iar degetele atingeau cu repeziciune tastatura calculatorului, scriind parca fără să simt, dirijat de o forţă nevăzută înşiruind pe ecran o seamă de cuvinte, aparent fără rost şi însemnătate.
        Deci existam şi eu, exista şi Zâna cea Bună, dar şi tot ceea ce mă înconjura şi simţeam era real...
        Erau primele semne placute pe care le simţeam după mult timp, această plăcută şi delicată stare de beatitudine se datora Ei, Zânei celei Bune, Dnei. T.
        În zadar am încercat să scap din mrejele vrăjite care adiau deasupra sufletului meu, aşa cum cocorii se unduiesc în înaltul cerului, nu reuşeam să scap....să mă îndepărtez, Zâna cea Bună mă atrăgea din ce în ce mai aproape de inima sa caldă şi liniştitoare... şoptindu-mi mereu, ,, eşti al meu, eşti al meu si vei veni cu mine....,,
        Fiind lipsit de vlagă, sub impulsul puterii divine ce emana din inima Zânei celei Bune, nu am avut altă cale decât să accept să fiu purtat pe valurile nesfârşite ale Dragostei Zânei celei Bune, acompaniat fiind mereu de susurul şoaptelor sale...
       În acest mod chinuitor de plăcut, mi-am petrecut nenumărate zile şi nopţi, în compania Zânei celei Bune, Dna.T., nemaifiind nevoit a adormi pentru a visa, fiindu-mi teamă ca nu cumva să mă trezesc şi să nu mai găsesc ceea ce primisem de la Lumina Divină în Dar...
        Ce ar fi putut fi mai dureros, decât să fiu abandonat şi lipsit de această privelişte extraordinar de placută, totul fiind neasemuit de frumos.
        Însă a trebuit să vină şi clipa în care , întradevăr să îmi dau seama cu durere imensă în suflet, că totuşi... a fost un vis. Un vis frumos, un vis real doar pentru o scurtă perioadă de timp, un vis plăcut atât pentru mine, un simplu muritor de rând, cât si pentru Zâna cea Bună, Dna. T., cea care făcuse din mine un Făt Frumos din Lacrimă învîţându-mă să joc un rol, pe cât de frumos pe atât de nevinovat, rolul unui îndrăgostit decent şi irecuperabil de real.
        Am încercat şi eu, ca un Făt Frumos din lacrimă ce fusesem zămislit, să încerc să o salvez pe Zâna cea Bună, pe Dna. T.,  din mrejele Zgripţuroaicei celei Rele, însă Vrăjitoarea cea Rea a fermecat-o şi a transformat-o într-o stâncă de granit, aruncând între sufletul meu şi sufletului ei, un mănunchi de spini, ce prin vrajă s-a  transformat într-o pădure întunecată şi densă de spini înalţi şi ascuţiţi.   
        Astăzi, Zâna cea Buna, Dna. T., a ales ca sub impulsul unui moment nefericit şi dirijată de anumite forţe, venite din partea  unor oameni fără scrupule, plini de invidie, de orgoliu  şi lipsiti de bun simţ şi decenţă, a aruncat vraja despărţirii peste Zâna cea Bună şi Făt Frumos.... astfel luând sfârşit un episod dintr-o ADEVĂRATĂ POVESTE DE DRAGOSTE.
       Totuşi continui să sper ca, aşa cum în poveştile copilăriei nostre, BINELE învingea mereu RAUL, Făt Frumos învingea pe Zmeul Zmeilor şi pe Zgripţuroaica cea rea, tot aşa şi în această Poveste de Dragoste, BINELE să invingă RĂUL, SUFLETUL BUN să învingă pe cel RĂU, iar CULTURA si EDUCAŢIA să înfrângă PROASTA CREŞTERE şi NESIMŢIREA....
       Totul este să, avem RĂBDARE....şi TUTUN ( cine este fumător ), precum afirmă şi Dl. Gabriel Dinu, Psihoterapeut: ,, Daca îi intrebi pe bunicii tăi care au căsnicii longevive care este secretul, îţi vor răspunde că ÎNŢELEGEREA şi RĂBDAREA. Foarte puţini vor spune că IUBIREA este secretul, iar atunci când le ceri amănunte despre ce este această IUBIRE de care vorbesc, vor descrie TOLERANŢA, RĂBDAREA, ÎNŢELEGEREA. Este necesar să înţelegi nevoile celuilalt şi să îi permiţi să şi le satisfacă, chiar dacă acestea contravin nevoilor tale. Cel puţin, din când în când. În acelaşi timp, pentru a păstra un echilibru în relaţie, este indicat să îi ceri şi tu partenerului să te ajute în a-ţi satisface unele nevoi. Pentru a avea succes atunci când îţi ceri dreptul la a-ţi satisface nevoile, diferenţa este făcută de modalitatea în care o ceri .,,
         Deci care ar fi concluzia acestei Povesti de Dragoste ?
         De la ILUZIE la DEZILUZIE nu este decat un pas, de la FERICIRE la DURERE la fel, iar atunci când alegem să ne complacem mai mult decît este normal, să trăim într-o LUME VIRTUALĂ, în care totul este frumos, cu flori neasemuit de colorate și de parfumate, cu fluturi multicolori, cu Zâne din Povești și Feți Frumoși și buni, va venii și momentul în care va trebui să realizăm că toate acestea nu sunt decît în IMAGINAȚIA noastră bolnavă , datorită faptului că în LUMEA REALĂ nu mai reprezentăm nimic, nici pentru noi dar nici pentru societate, alegând să ne refugiem în ABISSUL ILUZIILOR și HIMERELOR, căutându-i pe acei Feți Frumoși ori Ilene Cosânzene !
         
 Deci sfatul meu, ar fii,
IUBIȚI-VĂ in LUMEA REALĂ, căci în cea VIRTUALA nu există IUBIRE !
  
Dumnezeu să vă aibă în GRIJA LUI !

Din dragostea mea pentru Zâna cea Buna, Dna. T,

vă rog să ascultați poezia LUCEAFĂRUL de Mihail Eminescu

recită George Vraca -http://www.trilulilu.ro/zecar/bbe81a34131ddc

*******************************************************

Inceputurile vietii de Blogger...

Cum am ajuns sa fiu blogger....

Am decis sa devin si eu un biet blogger, dupa ce am avut o oarecare activitate pe un blog al unei bune prietene, blog care se numeste „„ CUTIUTA CU ILUZII „„ !
Deoarece dupa o scurta perioada de timp, am fost atat de deziluzionat, de respectiva „„ bloggerita „„, i-am promis ca imi voi face si eu un blog, in CONTRA SENS cu al ei, si atunci bineinteles ca a trebuit sa aleg o denumire, care sa contra balanseze, SETEA DE ILUZII a ei, asa ajungand sa denumesc propriul meu blog „ SEIFUL CU DEZILUZII „„, unde incepand cu aceasta prima prezentare, voi posta zi de zi, DEZILUZIILE din LUMEA REALA in care traim, cat si DEZILUZIILE din LUMEA VIRTUALA, care pe zi ce trece castiga tot mai mult teren.
Dar sa incepem cu inceputul, si anume sa vedem cam cum sunt definite cele doua notiuni, ” ILUZIE ” si ” DEZILUZIE ”.
Comform DEX-ului, ILUZIA este, ” Închipuire, amăgire, himeră,aparență înșelătoare datorită perceperii denaturate a realității, speranță neîntemeiată, a-și face iluzii = a nădăjdui lucruri de nerealizat.”
Deci, mai pe romaneste spus, ” ne amagim pe noi insine ”, datorita faptului ca in VIATA REALA, am avut deceptii in dragoste, in viata de zi cu zi, etc, si atunci incercam sa ne gasim totusi, o mica evadare in IREALITATE, si ne aruncam in valtoarea LUMII VIRTUALE de pe autostrada nemarginita a internetului, unde ascunsi sub masca unui ID putem sa ne exprimam liber fara oprelisti, tot ce ne trece prin cap...
Comform DEX-ului, DEZILUZIA este, ” pierdere ” a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; decepție
Dar ce ne facem atunci cand, incepem sa ne confundam cu IREALUL din noi, atunci cand incepem sa ne atasam, Virtual vorbind, de persoane pe care nu le cunoastem decat ca interlocutori de conversatie prin intermediul tastaturii ?
Aici incepe marea problema, dorim sa intalnim respectiva persoana si in varianta REALA, insa incepem sa ne punem intrebari, de genul : oare voi fi pe placul prietenului ( prietenei ) mele din LUMEA VIRTUALA ? incepem, incet, incet, sa ne fie teama de momentul intalnirii, iar daca totusi IMPACTUL se produce, oare ce se va intampla ? Vom avea parte de o satisfactie, adica ne vom bucura de o transpunere in realitate a persoanei pe care o cunosteam doar in LUMEA VIRTUALA, sau vom avea parte de o DEZILUZIE, in urma careia vom hotara daca vom continua sa ne reintegram in VIRTUALITATE si sa cautam un alt prieten, ori daca nu, sa ne retragem IN SEIFUL CU DEZILUZII....
Eu personal, am avut parte de ambele impulsuri de moment, de a renunta la a mai cauta o relatie in LUMEA VIRTUALA si de a ma inchide in SEIFUL CU DEZILUZII... Insa am apelat si la o a treia varianta, o cale de mijloc as spune, prin care, am incercat sa ” scot din mrejele LUMII VIRTUALE ” persoana IUBITA, sa incerc sa o conving ca viata trebuie traita IN REALITATE, cu bune si rele, si ca IUBIREA este mult mai frumoasa si mai intensa, in lumea noastra asa cum a lasat-o Dumnezeu....
Daca am reusit sau nu, voi afla in urmatoarea perioada, cand sper ca voi primi un raspuns clar...
Totusi, va dau un sfat, daca Dumnezeu ar fi crezut ca Viata trebuie traita IN ILUZIE, ar fi creat EL Insusi o LUME VIRTUALA, insa consider ca asa cum a fost creata LUMEA REALA in care ne traim existenta, a fost bine creata cu un scop bine determinat....
Octavian Paler spunea ,, Iluzia este perdeaua de fum a umanităţii. Vrăjitoria în care toţi îşi pun speranţe dureroase. Este un căţel cu care îţi place să te joci, dar care apoi creşte şi te muşcă de picior, dorind parcă să te trezească la realitate. Este Marea pe care o crezi Neagră şi care este de fapt murdară. ,,

neluSH, 28.04.2010